Atunci cand ai ceva timp de cand te-ai lasat de numarat dopurile si te concentrezi in mod constant pe ramane sobru o sa constati ca intri intr-un mod caruia mie imi place sa ii zic pilot automat. Nu te ma atrage raftul de alcool din magazine. Nu te mai trage mintea sa zici "da" atunci cand cineva iti intinde un pahar, si nu te mai gandesti tot timpul ce sa faci si cum sa faci ca sa ramai in starea de nu consuma alcool. Eu am intrat pe pilot automat, sau am realizat ca intru pe pilot automat dupa vreun an si jumatate. Cand deja imi era usor sa mi se zica "hai la o bere" si sa inteleg de aici ca vom iesi sa socializam de fapt. Ieseam cu prietenii care consumau si ma uitam la ei cum se transforma dupa fiecare pahar. Eu imi vedeam de treaba mea si ma delectam discutand cu ei si consumand apa minerala. La inceput este o perioada in care m-am simtit diferit si special, iar asta nu a facut decat sa imi hraneasca orgoliul ca eu pot si ei nu. Vedeam in jurul meu doar betivi si eu care ma ridicasem deasupra lor. Ce nu vedeam eu este ca nu toti sunt alcoolici. Oamenii sunt de multe feluri. Unii beau si se pot opri fara nicio problema. Pe altii ii ia primul pahar si se duc pana la mai multe. Cativa pot fi alcoolici. Am realizat dupa ceva timp ca nu este locul meu sa ii judec. Cum eu m-am autodiagnosticat ca fiind alcoolic si pentru ca eu am realizat ca nu imi placea consumul meu asta nu inseamna ca traiesc printre alcoolici. Este adevarat ca anturajul ne formeaza si ne da "ce este normal intr-o societate". Dar orgoliul meu preluase conducerea si ma credeam peste ceilalti. Nimic mai fals. Locul meu este sa imi vad de treaba mea si sa nu ma mai uit in curtea vecilui. Locul meu este sa imi fac eu curat la mine in casa in continuare si sa continui cu ceeace fac pentru mine. Suna putin eogocentric dar asta este adevarul. Nu ii pot ajuta pe ceilalti daca nu ma ajut pe mine inainte. Si nu ma pot ajuta pe mine daca nu cred ca eu merit sa fiu ajutat de mine insumi. De aceea am continuat sa ascult podcasturi in mod constant, sa ma vad cu nasul/sponsorul meu in fiecare saptamana si sa ma intalnesc cu alti alcolici regulat pentru a vedea si invata ce a mai facut fiecare cu recuperarea sa. TOt in acest grup restrans puteam sa discut problemele la care ma gandeam eu si cu care ma confruntam eu oricat de stupide ar suna. Aveam un loc in care lumea ma sustinea si ma intelegea fiecare in felul sau. Tot cand intri pe pilot automat vine valul de probleme nerezolvate din spate. Oricat ai incercat sa le ascunzi in pahar acestea trebuiesc rezolvate acum. Pentru ca ajung sa te bantuie. De aceea programele de recuperare te trec prin niste pasi care ajuta la rezolvarea acestor probleme din spate. Si ajuta. Cum sa nu ajute. Necesita si munca din partea fiecaruia, dar barim asa ai un tipar dupa care sa rezolvi lucrurile. Nu le vor rezolva pe toate din prima. Unele mai adanci raman si e de datoria fiecaruia dintre noi sa le repare in timp. Ce vreau sa zic este de fapt ca procesul de recuperare este unul continuu. Este un mod de viata. Este o metoda in care nu mai fugi de viata afundandu-te in pahar sa uiti ci o infrunti si faci tot ce iti sta in putinta sa fii un om mai bun. Doar asa iti poti antrena mintea si corpul sa reziste tentatiei. Cu cat aduni mai multi ani de sobrietate cu atat uiti mai repede cum era inainte. Astfel demonul alcool incepe sa iti dea tarcoale si iti apar ganduri ca te-ai facut bine si acum poti sa bei normal. Dar nu. Nu poti sa bei normal pentru ca mintea ta te va face sa revii la vechile obiceiuri fara sa iti dai seama. Si trebuie sa fii foarte atent la acest aspect. Trebuie sa ramai vigilent in continuare ca sa nu cazi iar in groapa. Poate ca muschiul recupererarii este mai tare acum. Si cu siguranta ca toate noile rutine dezvoltate te ajuta sa treci peste fiecare zi. Asta nu inseamna ca ai scapat si iti poti face de cap. Eu cand am intrat pe pilot automat am avut tentindta sa mai las garda jos. Sa mai raresc din...
